Despre timbre cap de bour. Puține piese din istoria României sunt la fel de simbolice precum timbrele Cap de Bour.
Emise în 1858, în Principatul Moldovei, aceste timbre marchează începutul filateliei românești și sunt astăzi
printre cele mai cunoscute mărci clasice din lume. Mai puțini colecționari știu însă că, în acel an, au existat
două serii diferite, cu caracteristici distincte: Emisiunea I (iulie 1858) și
Emisiunea II (noiembrie 1858).
1) Context istoric: de ce apar timbrele Cap de Bour
În vara lui 1858, Principatul Moldovei se afla într-un moment de afirmare politică și
administrativă. Se moderniza administrația, se reorganiza poșta și se căutau soluții pentru finanțarea
serviciului poștal. Inspirată de marile puteri europene, Moldova decide să emită timbre poștale
proprii, la doar câteva decenii după „Penny Black” al Marii Britanii.
Simbolul ales pentru noile mărci poștale este capul de bour, emblema heraldică a Moldovei,
prezentă pe sigilii și steme încă din Evul Mediu. Tipărirea timbrelor se face la Iași, în regim de urgență,
cu mijloace tehnice limitate, prin tipărire manuală individuală – fiecare timbru fiind imprimat
separat, cu un singur clișeu.
La 22 iulie 1858, Moldova devine astfel una dintre primele țări din Europa de Est care
își lansează propriile timbre naționale, iar filatelia românească începe istoria cu o
emisiune care va fascina colecționarii peste generații.
2) Emisiunea I – 22 iulie 1858
Prima emisiune Cap de Bour este și cea mai cunoscută. În cataloagele specializate apare ca
„Hand-Einzeldruck (8×4)”, adică tipărire manuală, cu clișee individuale.
Această tehnică explică diferențele de poziție, intensitate a culorii și micile imperfecțiuni întâlnite de la
un exemplar la altul.
2.1 Valorile și culorile primei emisiuni
Emisiunea I cuprinde patru valori nominale, toate inscripționate cu litere chirilice:
- 27 Parale – negru pe hârtie gri-albăstruie;
- 54 Parale – verde pe hârtie albastru-pal;
- 81 Parale – albastru pe hârtie albastră;
- 108 Parale – albastru pe hârtie roz-pal.
Designul este circular: capul de bour în medalion, cu o stea între coarne, goarnă poștală dedesubt
și inscripția „PORTO SCRISOREI”. Impresia este robustă, aproape primitivă, ceea ce contribuie la farmecul
filatelic al seriei.
2.2 Hârtia și tiparul
Hârtia folosită este de obicei ușor gri-albăstruie, uneori cu dungi subtile („laid paper”).
Neuniformitățile hârtiei și ale cernelii sunt normale și sunt un semn de autenticitate, nu un defect.
Tiparul manual a făcut ca distanța dintre motiv și marginea timbrului să varieze. De aceea, la exemplarele
autentice, marginile pot fi ușor neregulate, dar desenul trebuie să fie complet și clar.
3) Emisiunea II – 1 noiembrie 1858
La câteva luni după prima serie, administrația poștală moldoveană decide să revizuiască emisiunea:
se schimbă forma, se introduce o valoare mică pentru corespondență locală și se trece treptat
la alfabetul latin. Rezultatul este a doua emisiune Cap de Bour, recunoscută imediat prin
forma dreptunghiulară cu colțuri rotunjite.
3.1 Valorile și designul emisiunii II
Seria a doua cuprinde trei valori:
- 5 Parale – pentru ziare și corespondență locală;
- 40 Parale – pentru scrisori interne;
- 80 Parale – pentru corespondență grea sau distanțe mai mari.
Motivul capului de bour este păstrat, dar este încadrat acum într-un cartuș dreptunghiular.
Inscripțiile sunt cu litere latine, iar pentru valoarea mică apare mențiunea legată de presă (gazete).
Tiparul rămâne tot manual, cu clișee individuale, dar desenul este mai clar și mai „modern”
decât în prima emisiune.
3.2 Hârtia și durata de utilizare
Hârtia folosită la emisiunea a doua este de obicei albă sau alb-gălbuie, uneori cu tentă ușor
albăstruie. Din punct de vedere poștal, aceste timbre au rămas în circulație mai mult timp decât prima
emisiune, fiind utilizate până după Unirea Principatelor și înlocuirea lor cu noile timbre „ROMANIA”.
4) Diferențele dintre cele două serii Cap de Bour
În practică, un colecționar trebuie să poată distinge dintr-o privire un timbru din Emisiunea I
de unul din Emisiunea II. Tabelul de mai jos rezumă principalele deosebiri:
| Caracteristică | Emisiunea I (iulie 1858) | Emisiunea II (noiembrie 1858) |
|---|---|---|
| Formă | Motiv circular, fără cadru dreptunghiular | Cartuș dreptunghiular cu colțuri rotunjite |
| Alfabet | Inscripții cu litere chirilice | Inscripții cu litere latine |
| Valorile nominale | 27, 54, 81, 108 Par | 5, 40, 80 Par |
| Hârtie | Gri-albăstruie, uneori cu dungi („laid”) | Albă sau alb-gălbuie, uneori ușor albăstruie |
| Aspect general | Tipar mai „brut”, impresie artistică primitivă | Desen mai clar, mai ordonat, apropiat de timbrele clasice europene |
Chiar și fără lupă, diferența de design este evidentă. Pentru colecționarii avansați, însă, contează și
nuanța exactă a hârtiei și a cernelii, precum și mici detalii de desen care apar descrise în
cataloagele de specialitate.
5) Cum recunoști un exemplar autentic Cap de Bour
Pentru că timbrele Cap de Bour sunt atât de cunoscute, au fost imitate și falsificate în nenumărate rânduri.
Există atât falsuri vechi, cât și imitații moderne, tipărite pe hârtie nepotrivită. Câteva repere esențiale:
- Hârtia: originale pe hârtie mată, relativ subțire, cu textură; falsurile moderne au
adesea hârtie lucioasă sau cartonată. - Tiparul: la original, desenul este bine imprimat, cu contururi ferme; falsurile au
linii „tremurate” sau prea uniforme, ca la o imprimantă. - Steaua și cornul bourului: proporțiile trebuie să corespundă întocmai desenului din cataloage;
mici abateri ridică semne de întrebare. - Margini: la originale, marginile sunt tăiate manual, dar nu „rupte”; nu trebuie să vezi urme de
perfor sau margini prelucrate grosolan. - Ștampila: pentru piesele obliterate, modelele de ștampilă sunt bine documentate;
ștampile prea moderne sau „fanteziste” indică un fals. - Expertiza: pentru orice piesă serioasă, este recomandat un certificat de expertiză
emis de un specialist recunoscut internațional.
nu îl lipi, nu îl curăța, nu îl „recondiționa”. Orice intervenție îl poate deteriora iremediabil.
6) Locul timbrelor Cap de Bour în colecțiile moderne
Pentru un colecționar de timbre românești, Cap de Bour reprezintă vârful de gamă. Un
singur exemplar autentic, chiar imperfect, poate defini nivelul unei colecții. În colecțiile tematice
internaționale, apar adesea în secțiunea „clasice ale Europei” alături de primele emisiuni din
Marea Britanie, Franța, Elveția sau Sardinia.
Chiar și colecționarii care nu dețin un exemplar autentic studiază des aceste timbre: compară imagini,
analizează pagini de catalog și urmăresc licitații pentru a înțelege mai bine povestea începuturilor
poștei românești.
7) Ce faci dacă bănuiești că ai un timbru Cap de Bour
Este perfect posibil ca, într-o colecție veche de familie, să apară un timbru care seamănă cu Cap de Bour.
Înainte să tragi orice concluzie, fă câțiva pași simpli:
- Fotografiază timbrul față-verso, în lumină naturală, cât mai clar.
- Măsoară lățimea și înălțimea cu o riglă de precizie.
- Compară desenul, hârtia și nuanța cu imaginile din cataloage serioase.
- Solicită o părere preliminară de la un colecționar avizat sau de la un expert.
Dacă vrei o opinie profesionistă și independentă, poți folosi formularul nostru:
Evaluare timbre
.
Ne trimiți pozele și detaliile, iar noi îți oferim o evaluare preliminară și recomandări despre pașii
următori (expertiză, conservare, eventuală vânzare).