Măsurarea perforației este unul dintre pașii esențiali în identificarea corectă a unui timbru românesc. Diferențele dintre perforații pot indica tiraje diferite, varietăți rare sau apariția unor seturi speciale. Acest ghid explică pas cu pas, pe înțelesul tuturor, cum se măsoară perforația chiar dacă nu ai experiență filatelică. Despre masurare perforatie timbre.
Ce este perforația unui timbru
Perforația reprezintă numărul de perforații (dinți) măsurate pe o distanță standard de 2 centimetri. De aceea, în cataloage vei vedea valori precum 11, 13½ sau 14. Aceste numere arată câți dinți intră în cei 2 cm.
Perforația corectă este esențială pentru:
- identificarea tirajelor diferite;
- recunoașterea varietăților valoroase;
- diferențierea dintre originale și reprinturi;
- confirmarea autenticității la timbre rare.
Pentru o privire mai largă asupra perforațiilor la emisiunile românești, poți citi și Ghid perforații timbre România.
Instrumentul folosit: odontometrul
Pentru a măsura perforația corect, colecționarii folosesc un instrument numit odontometru. Acesta are linii și puncte gradate, fiecare reprezentând o perforație diferită: 11, 11½, 12, 13, 13½, 14 etc.
Pe lângă acest instrument, pentru identificarea corectă a unui timbru sunt utile și o lupă bună și o lumină uniformă. Ele te ajută nu doar la perforație, ci și la verificarea stării gumei, a hârtiei și a eventualelor falsuri – subiecte pe care le-am detaliat în Atlasul de falsuri la timbrele românești și în articolul Timbre MNH – ce înseamnă.
Exemplu de timbru folosit la măsurare
Mai jos este un timbru din 1906 – ideal pentru exemplificare, deoarece are o perforație standard și se poate observa clar diferența dintre laturile verticale și orizontale.
Pasul 1 – Așază timbrul pe scala verticală
Pune timbrul pe odontometru, cu latura stângă pe liniile verticale care indică valorile perforației. Scopul este să găsești linia la care dinții perforației se aliniază perfect cu punctele sau liniile de pe instrument.
Pasul 2 – Verifică alinierea perforației
Dacă dinții intră exact în punctele unei anumite perforații (ex: 13½), atunci aceasta este perforația reală a laturii respective. Dacă intră bine doar la 13, atunci perforația este 13.
Greșeala frecventă a colecționarilor începători este să apese timbrul pe instrument sau să îl tragă în sus. Timbrul trebuie lăsat liber, doar așezat ușor peste linie.
Pasul 3 – Măsoară și latura orizontală
Unele timbre au perforații diferite pe verticală și pe orizontală. Acest lucru era obișnuit în emisiunile românești interbelice și în anumite tipuri de supratipare.
Un exemplu clasic este perforația 13½ × 14 – diferită sus/jos față de stânga/dreapta.
Pentru comparație și context istoric, poți consulta și analiza Emisiunile românești din 1918 – analiză, unde perforația joacă un rol important în distingerea unor tipuri de tiraje.
De ce este importantă perforația
- Unele perforații sunt mult mai rare decât altele, chiar în aceeași serie.
- Diferite perforații pot indica un alt tiraj, uneori cu valori de catalog de 10 ori diferite.
- Este esențială în distingerea originalelor de reprinturi.
- În colecțiile românești, perforația este critică la emisiunile Carol I, Expoziția 1906 și multe supratipare din perioada 1916–1918.
Greșeli frecvente ale colecționarilor începători
- compară perforația „din ochi”, fără odontometru;
- măsoară doar o singură latură a timbrului;
- nu aliniază exact dinții în punctele odontometrului;
- se bazează doar pe poze de pe internet, nu pe timbrul fizic.
Concluzie
Măsurarea perforației este un proces simplu dacă ai un odontometru și câteva minute de răbdare. Acest pas te ajută să identifici varietăți rare, să evaluezi mai corect o colecție și să recunoști eventuale anomalii interesante.
Pentru alte ghiduri și explicații utile, poți consulta categoria Ghiduri de colecționar și articolele:
Un comentariu la „Cum se măsoară perforația timbrelor – ghid simplu pentru colecționari”