Falsurile seriei „Expoziția Generală Română” (1906) — cum le recunoști

Emisiunea dedicată Expoziției Generale Române, 1906  a fost pusă în circulație doar în perioada 29–31 iulie 1906 și a rămas, din acest motiv, una dintre emisiunile cele mai căutate și totodată cele mai falsificate din filatelia românească. În special piesele cu supratiparul negru „SE” au atras falsificatorii: apar foarte multe falsuri, mai ales la valorile mari ale seriei.

Mai jos arăt diferențele reale dintre mărci originale și mărci false din această serie, inclusiv detalii de microsemne. Dacă ai astfel de timbre și vrei o opinie serioasă înainte să le vinzi sau să le trimiți la licitație, poți solicita gratuit o evaluare aici: Evaluare timbre.

Valoarea de 1,50 Lei — original vs fals

Imaginea de mai jos prezintă comparația între marca originală și fals pentru valoarea de 1,50 Lei. Aceasta este una dintre piesele care apar foarte des falsificată, inclusiv cu supratiparul „SE”, tocmai pentru că este bine cotată (falsuri timbre romanesti).

Se observă imediat diferența de calitate a tiparului. La original, liniile din cadrul ornamental și din silueta călărețului sunt clare, precise, bine conturate. Falsul are un desen mai gros, încărcat, „murdar”, cu pierdere de detaliu în cal, în uniformă și în decorul de fundal. Acest tip de tipar neclar este foarte tipic pentru falsurile românești de început de secol XX.

Valoarea de 3 Lei — original vs fals

Și valoarea de 3 Lei a fost copiată. La fel ca mai sus, falsificatorii au vizat valorile mari, care se vând bine și atrag cumpărători grăbiți.

Și aici falsul are aceleași probleme: contururile sunt slabe, cerneala nu stă curat pe hârtie, zonele de umbră devin pete. Originalul este mult mai clar și mai „aspru” în detaliu, nu moale. Asta este un semn bun: la timbrele originale din 1906, gravura este fermă, nu moale.

Microsemne și detalii fine care trădează falsul

Diferențele nu sunt doar „din avion”. Se văd și la mărire. Următoarele imagini sunt aproximări macro pe aceleași valori, unde se văd clar microsemnele și ruperea desenului la falsuri:

Ce trebuie urmărit în aceste macrodetalii:

• Portretul și calul: la original, liniile sunt făcute din puncte foarte bine controlate. La fals, punctele se contopesc și apar zone „înecate” complet negre sau complet goale.
• Textul și inscripțiile: literele din „ROMANIA”, „POSTA” sau „EXPOZIȚIA GENERALĂ” sunt curate și tăiate drept pe original. La fals, literele pot fi ușor umflate, nealiniate sau cu margini rupte.
• Ornamentul de cadru: modelul decorativ din jurul scenei călare e o zonă unde falsurile cedează. Pe original, geometria e simetrică, bine trasată. Pe fals, colțurile devin neregulate sau par „topite”.

Atenție mare la supratiparul „SE”. Există două dimensiuni corecte ale acestui supratipar aplicat la Expoziție. Falsurile copiază literele „SE” ca să pară că marca a fost vândută acolo, dar la microscop se vede că literele nu au aceeași formă, aceeași greutate de cerneală și nici aceeași poziție. Faptul că există „SE” nu înseamnă că piesa e bună.

Ce spune catalogul și de ce nu este suficient

În cataloage specializate de tip Michel, această serie este listată pe valori, perforații și variante. Se menționează clar existența timbrelor cu supratiparul „SE”, considerate timbre de serviciu pentru Expoziție, și se arată diferențele de cotă pentru aceste variante.

Dar: catalogul îți spune cât valorează un timbru autentic în stare bună. Catalogul NU îți garantează că timbrul din fața ta e autentic. Adică: două mărci care „arată” la fel pot avea valori total diferite dacă una este falsă sau supratipărită ulterior.

De aceea foarte mulți colecționari pierd bani exact pe această serie. Văd un preț bun în catalog, găsesc „ceva asemănător” pe internet, cumpără, și după aceea descoperă că au luat un fals clasic.

Ce facem practic cu timbrele suspecte

Dacă ai o marcă din Expoziția 1906 (cu sau fără „SE”) și nu ești sigur că este autentică, fă trei poze clare: față, verso și un detaliu macro pe zona cu calul și pe inscripții. Trimite pozele pentru verificare. Nu vinde în grabă doar pentru că cineva îți spune că „e rară”. Aici sunt foarte multe falsuri.

Pentru verificare sau pentru o evaluare înainte de vânzare: Solicită evaluare timbre.

Concluzie

Seria „Expoziția Generală Română” 1906 este istorie poștală românească, dar e și teren minat. Cele mai multe falsuri apar exact pe valorile mari (1,50 Lei, 3 Lei) și foarte des cu supratiparul „SE”. Diferențele reale sunt vizibile în tipar, în microdetalii și în modul în care literele și ornamentul sunt desenate.

Regula e simplă: dacă nu ești sigur 100%, nu plăti preț de piesă rară. Verifică înainte. E mai ieftin decât să regreți.

Urmărește Timbrescu pentru analize reale și exemple din colecții reale. Aici nu vorbim din auzite.